Scop/Misiune

Colegiul Naţional Economic „Andrei Bârseanu” Braşov se proiectează ca o sursă de antreprenori de top, cu o personalitate integră şi având rol de modelator în comunitate. Realizarea dezideratului revine sinergic fiecărui element al organizaţiei, conştient de scopul comun.

Viziune

Urmărind pregătirea viitorilor absolvenţi pentru o economie perfectă, va continua să aibă o concepţie bazată pe dinamism şi adaptabilitate. Fiecare grad al perfecţionării obţinute în Colegiu se va reflecta în calitatea produselor, serviciilor şi în onestitatea parteneriatelor noastre.

Istoric

Braşovul este atestat documentar într-un document din anii 1235-1241 sub numele de Corona. Preocupări în domeniul educaţional au existat de timpuriu. Astfel există dovezi despre adoptarea scrierii chirilice şi a limbii slavone, apoi a limbii latine în feudalismul timpuriu, iar la începutul sec. al XIV- lea există dovezi de utilizare a limbii române în şcoli.

Scrisoarea papală de indulgenţă emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifacio al IX-lea ne dovedeşte existenţa unei obşti româneşti ortodoxe, capabilă să reziste în faţa presiunilor de catolicizare. Acest document confirmă existenţa unei şcoli în Scheii Braşovului cu un secol înainte de prima sa atestare documentară în anul 1495.

Începând cu sec. al XVIII-lea, în Transilvania au fost fondate noi şcoli româneşti, laice şi confesionale la Blaj, Braşov, Sibiu, Făgăraş, Arad. Unul dintre cele mai importante centre era Braşovul. Viaţa culturală a Braşovului şi în special învăţământul cunoaşte o dezvoltare deosebită în sec. al XIX -lea.

N. Albu în „Istoria şcolilor româneşti din Transilvania între 1800 şi 1867” arată că: «În 1834, reprezentanţii capelei române(„Sf.Adormire”) din Tg. Grîului angajară ca dascăl la şcoala ce o deschiseseră pe lîngă biserica lor pe Chir Anton Stamatopulos - autor mai târziu al unui dicţionar greco-român tipărit la Bucureşti-cu frumoasa plată de 1000 fl., pe care ei neputînd-o plăti, cerură sprijinul românilor din împrejurimile Braşovului şi al celor din Ţara Româneasca: „să ajute cu cît vor putea noua şcoală naţională înfiinţată spre fericirea pruncilor noştri şi spre podoaba neamului”.

Această primă formă a învăţământului comercial constituia un imperativ al vremii. În urma preocupărilor lui George Bariţiu ia fiinţă în cadrul „Şcolii naţionale a Capelei româneşti din Cetatea Braşovului” clasa pregătitoare pentru comerţ. Cunoştinţele au fost predate de Emanoil Ion Nichifor, autorul „Pravilei comerciale”, considerată prima carte de contabilitate. Această şcoală a fost frecventată de tineri în vârstă de 15-18 ani din împrejurimile Braşovului, având în acelaşi timp şi elevi din ţinuturile româneşti de peste munţi. Cu toate greutăţile timpului, George Bariţiu a adunat până în anul 1845, cât a funcţionat la Şcoala Naţională Comercială, multe generaţii de tineri, cărora le insufla dragostea pentru limbă şi pentru neam.

În 1850 începe să funcţioneze la Braşov, în urma preocupărilor, „Eforiei scolastice”, din care făceau parte Ion Popescu, George Bariţiu, Ion Juga, Iacob Mureşianu, Ion Pantazi, Nicolaie Dima şi Iosif Barac, primele clase ale gimnaziului inferior, pentru care se primeşte aprobarea oficială o dată cu anul şcolar 1853-1854. Paralel cu aceste iniţiative, negustorimea din Braşov se preocupa tot mai mult pentru pregătirea tinerilor în activitatea comercială, înfiinţându-se astfel în 1857 un curs seral cu denumirea „Curs de seară pe seama ucenicilor şi a calfelor de la prăvălii”; finanţat de către comercianţii români din Braşov. În anul 1865, cursurile au fost suprimate, în urma unui ordin ministerial din Budapesta. Aceste cursuri serale se ţineau de patru ori pe săptămână între orele 18-19. Neputând ţine pasul cu exigenţele comerţului braşovean, la acel moment se simţea nevoia înfiinţării unor cursuri superioare de comerţ. Această cerere s-a realizat în vara anului 1869, când s-a înfiinţat pe lângă şcolile centrale româneşti o şcoală reală şi una comercială. La 19 iulie 1869, se publica în „Gazeta Transilvaniei”, „Telegraful” şi „Trompeta Carpaţilor” deschiderea acestor două şcoli, organizate după cele mai bune modele de şcoli existente în acea perioadă.

Conducerea şcolii a fost încredinţată profesorului doctor Ion Meşotă. Planurile de învăţământ au fost întocmite de George Bariţiu, iar disciplinele economice au fost predate de Nicolae Gheorghe Orghidan. Treptat, şcoala a fost încadrată cu numărul corespunzător de profesori pe bază de concurs, dintre care s-a remarcat în mod deosebit Andrei Bârseanu.

În anii viitori se deschid şi clasele următoare ajungându-se în anul şcolar 1871 la ciclul superior complet al Şcolii Comerciale. În 1884 intervine împărţirea şcolii în cursul inferior, cu trei clase pentru ucenicii de prăvălii şi cursul superior la care se primeau absolvenţii a patru clase gimnaziale. În anul 1896 s-a hotărât separarea şcolii comerciale de la gimnaziu şi de la şcoala reală. Pe măsura dezvoltării vieţii economice româneşti a crescut şi numărul elevilor care, la sfârşitul secolului, se ridica la aproape o sută. Aceasta a fost singura şcoală superioară comercială din Transilvania şi Banat şi a fost frecventată în perioada 1868-1913 de 252 elevi.

Creşterea puterii economice a României, după primul război mondial, a impus necesitatea dezvoltării învăţământului comercial de toate gradele.

Dacă până la primul război mondial în Transilvania exista doar Şcoala Comercială de la Braşov, la sfârşitul anului 1928, numărul şcolilor superioare de comerţ pe întreaga ţară s-a ridicat la cifra de 54.

La 1 septembrie 1918 a apărut „Şcoala Superioară de Comerţ a Statului”. În anul şcolar 1921-1922 „Şcoala Superioară de Comerţ” se reorganizează după modelul şcolilor similar contemporane, transformându-se în şcoală comercială de patru ani, având clase paralele de băieţi şi fete. În 1 ianuarie 1922 i se atribuie denumirea „Şcoala Superioară de Comerţ Andrei Bârseanu” ca un omagiu adus eruditului şi distinsului profesor Andrei Bârseanu, care timp de trei decenii a servit şcoala cu credinţă şi devotament.

În 1936 şcoala se transformă în Liceu Comercial cu durata de opt ani (4 ani curs inferior, 4 ani curs superior). Între 1940-1950 la Braşov funcţionează „Academia Comercială” refugiată de la Cluj în urma Dictatului de la Viena, care va influenţa învăţământul liceal comercial braşovean.

În urma reformei învăţământului din 1948, la Braşov au luat fiinţă cinci şcoli tehnice de administraţie economic, trei cu limba de predare română, una cu predare în maghiară şi una cu predare în limba germană.

În anul 1950 are loc unificarea Şcolii Tehnice de administraţie economic de băieţi cu aceea de predare în limba germană, sub denumirea de „Şcoală medie tehnică-financiară”. Între 1954-1958 activitatea şcolii încetează.

În anul 1958 se înfiinţează „Şcoala Tehnică Financiară” cu durata de 2 ani, pentru absolvenţii liceelor teoretice (actualul sediu din strada Lungă ).

În 1966 iau fiinţă „Liceul Economic nr.1” şi „Liceul Economic nr.2”. În 1973 se înfiinţează „Liceul de Alimentaţie Publică”.

La 1 septembrie 1982 se unesc cele două licee economice (cel din strada Lungă şi cel din strada Petofi Sandor -sub Tâmpa) sub denumirea de „Liceul Economic Braşov ”.

La 1 septembrie 1997 pentru înaltul profesionalism al cadrelor didactice şi rezultatele foarte bune ale elevilor, „Liceul Economic Braşov” a obţinut denumirea de „Colegiul Naţional Economic Andrei Bârseanu”.